unknown

Mi-as dori sa strapung aparentzele si sa descopar ce se ascunde in spatele cuvintelor. Sa le storc esenta si sa plutesc in miezul lor. Sa le modelez ca mai apoi sa le dau o noua directie. Ma impotmolesc adesea in vorbe goale in timp ce esentialul este devorat de ignoranta. Sunt atat de insetata dupa cunoastere. Simt pulsul, simt cum sperantele sunt gata sa tasneasca si sa se transforme in dorinte mistuitoare sub focul optimismului adolescentin.
De ce e totul alb si negru?
Sunt obligata sa aleg intre luciditate si nebunie Nu vreau sa fac compromisuri. Nu vreau sa aleg intre bine si rau pentru ca amandoua sunt necesare.
Exista totusi si nuanta de gri...
Ar fi mult mai simplu... daca as cunoaste macar o parte din evenimentele care se vor ivi... daca as stii macar deciziile pe care trebuie sa le iau ca sa fie totul ok...